Andreea a făcut instinctiv un pas înapoi.
— Ivan… ce înseamnă asta?
Nu i-am putut răspunde.
Toată atenția mea era îndreptată spre copilul care mă privea cu aceiași ochi cenușii pe care îi vedeam în fiecare dimineață în oglindă.
Maria a izbucnit în plâns.
— Nu trebuia să afli așa…
Am desfăcut plicul cu mâinile tremurânde.
Înăuntru era aceeași scrisoare pe care ar fi trebuit să o primesc cu patru ani în urmă.
„Ivan,
Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că adevărul a ieșit în sfârșit la lumină.
Nu am plecat pentru că am iubit pe altcineva.
Am plecat pentru că medicii mi-au spus că sarcina este extrem de riscantă.
Eram însărcinată cu tripleți.
Mi-au spus că este posibil să îi pierd pe toți și că există șanse mari să mor și eu.
În aceeași perioadă, tatăl tău a venit la mine.
Mi-a spus că tu tocmai primiseși oferta vieții tale și că nu trebuie să renunți la tot pentru o sarcină fără speranță.
M-a implorat să dispar.
Mi-a promis că, dacă vom supraviețui, îți va spune el adevărul.
M-a făcut să cred că așa este mai bine pentru tine.
Te-am iubit prea mult ca să-ți distrug viitorul.
